Delta Dunarii

Univers mirific!


Delta Dunarii

Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, şi parţial în Ucraina, este cea mai mare şi cea mai bine conservată dintre deltele europene. Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este clasificată ca rezervaţie a biosferei la nivel naţional în România şi ca parc naţional în taxonomia internaţională a IUCN.

Delta Dunarii Delta Dunarii, cea mai joasa si mai noua regiune de campie, este situata in partea de est a tarii la varsarea Dunarii in Marea Neagra. In partea de nord, dincolo de bratul Chilia se afla Campia Bugeacului, in partea de sud si sud-vest Podisul Dobrogei, iar in est Marea Neagra.In Delta este inclusa si laguna Razim-Sinoe, avand o suprafata cumulata de 4.340 kmp. Delta Dunarii este o unitate cu proprietati de tranzitie intre Campia Romana, a carei continuare este, Dunarea (prin hidrografie si functionalitatea sistemului hidric) si Marea Neagra (raportul intre Dunare-Mare fiind variabil in timp). Geneza Delta Dunarii s-a format intr-un fost golf maritim ce includea teritoriul Deltei si al lagunei Razim-Sinoe, prin aluviunile aduse de Dunare sau resedimentate de curentul circular al Marii Negre, care a creat in Pleistocen sistemul de grinduri conjugate din Delta (Letea, Caraorman). Dupa formare acestui sistem de grinduri, care au inchis golful initial, teritoriul Deltei a devenit un liman. Apoi Delta a evoluat in stransa legatura cu cele trei brate, in ordinea existentei lor: Sfantu Gheorghe (cel vechi), Sulina si Chilia (cel mai recent). In prezent (ultimul secol), Delta se afla intr-un proces de retragere in rest. Bratele Dunarii Dunarea se desparte in cele trei brate principale astfel: prima bifurcare se produce la vest de Tulcea (la Patlageanca), despartindu-se spre nord bratul Chila. La est de Tulcea, cursul Dunarii se bifurca pentru a doua oara in bratele Sulina si Sfantul Gheorghe. Bratul Chila, in nord, are lungimea cea mai mare (120 km) si debitul cel mai ridicat (apraope de 60 % din volumul fluviului). Pe bratul Chilia alterneaza sectoarele cu un singur curs ( in dreptul grindurilor: Stipoc, Chilia si Letea) cu sectoarele de bifurcare (in mai multe cursuri secundare), intre grinduri; bratele secundare sunt: Tataru, Cernavoda, Babina. La varsare in mare se creaza in prezent o delta secundara (delta secundara a Chiliei), care avanseaza in mare cu cativa zeci de metri pe an (40-80m/an); aceasta portiune a deltei secundare in formare nu este inclusa in teritoriul tarii noastre.

Mai mult despre Delta Dunarii